• Muzeul Unirii
    În plin centrul Iașilor, pe una dintre vechile străzi ale orașului, Ulița Sârbească, astăzi Strada Alexandru Lăpușneanu, se înalță o casă numită, în mod obișnuit, ”Palatul Cuza”.
  • Sala Dublei Alegeri

Istoric

Nicolae Iorga

Primul care va propune înființarea la Iași a unui Muzeul al Unirii a fost Nicolae Iorga

Alexandru Ioan Cuza

Între 1859 și 1865, casa va servi de reședință domnească lui Alexandru Ioan Cuza.

Regele Mihai I

Printr-un decret regal din 11 noiembrie 1946 Palatul Cuza Vodă este clasat monument istoric.

Construit, în stil neoclasic, în primii ani ai secolului al XIX-lea, edificiul constituie unul dintre monumentele simbol ale orașului. El apare în planul orașului Iași al inginerului Bayardi; din păcate, nu i se cunosc nici arhitectul și nici primul proprietar. Aceștia sunt cunoscuți, începând cu anul 1827; ei au fost logofătul Ștefan Catargiu, hatmanul Constantinică Paladi și spătarul Mihalache Cantacuzino-Pașcanu.

Între 1859 și 1865, casa va fi închiriată de Ocârmuirea Moldovei, pentru a servi de reședință domnească lui Alexandru Ioan Cuza, până când acesta se va muta la București.

După această dată, proprietară devine Caterina Ghica. Moștenitorii acesteia vând casa Societății de Credit din Iași la 1 mai 1886. În perioada 1886 - 1937, Creditul Urban, care își avea sediul aici, va închiria casa la diferite instituții și chiar unor persoane particulare. În perioada primului război mondial, atâta timp cât Bucureștiul a fost ocupat și capitala s-a mutat la Iași, casa din Strada Lăpușneanu a devenit sediu al cartierului regal și reședința regelui Ferdinand de la 26 decembrie 1916 până la 23 aprilie 1919. Iată de ce, pe drept cuvânt, casa a binemeritat a fi Muzeul Unirii.

Primul care va propune înființarea la Iași a unui Muzeul al Unirii a fost Nicolae Iorga. Istoricul Ion Nistor, într-o scrisoare din decembrie 1918, îi scria marelui istoric: ”în chestiunea Muzeului Unirii, am vorbit cu mai mulți miniștri care par să intereseze această chestiune. Voi urmări chestia aceasta care mă pasionează.”

Arhitectul Gh. Balș, la 22 decembrie 1918, îi scrie și el lui Iorga: ”Preastimate Domnule Iorga, am vorbit cu toate persoanele care era vorba să facă parte din comitetul de inițiativă a Muzeului ieșean, și s-a fixat ziua de joi, ora 5 p.m., la Domnul Zotta, la Arhive, prima noastră întâlnire. Vă rog faceți mult să luați parte.”

Această dorință a lui Nicolae Iorga se va realiza abia în anul 1959, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea Principatelor.

Revenind la proprietarii casei, din 12 martie 1937 aceasta, prin Legea nr. 56/1937, intră în proprietatea statului pentru o datorie a Creditului Financiar Urban de 50 milioane lei. În baza jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 479 din 9 martie 1938, imobilul compus din 3 corpuri de clădire pe un teren în suprafață de 2476 mp, trecea în seama Ministerului Cultelor și Artelor care îl va ceda spre folosință Comisiei Monumentelor Istorie și Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Liga Culturală va prelua imobilul pentru o perioadă de 10 ani ”spre a-l întrebuința pentru Muzeul Național, Bibliotecă, Librărie și orice altă întrebuințare de propagandă culturală”. Ea va organiza în ”catul de jos” o librărie și o tipografie, iar Comisia Monumentelor Istorice, un muzeu în rândul de sus, numit Muzeul Cuza Vodă. De reținut și faptul că în aripa stângă a casei își avea sediul și Straja Țării.

Liga Culturală împreună cu Muzeul Cuza Vodă își vor desfășura activitatea în această casă până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

În timpul războiului, Palatul Cuza Vodă a avut mult de suferit, fiind puternic bombardat. După război, printr-un decret regal din 11 noiembrie 1946 (semnat de Mihai I) în baza Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice din 29 iulie 1919, Palatul Cuza Vodă, împreună cu dependințele lui și curtea înconjurătoare este clasat monument istoric.

Prin Decretul Consiliului de Miniștri din 1955, Palatul își capătă destinația sa firească, aceea de Muzeu al Unirii.

După acest moment, va urma restaurarea imobilului. Ceea ce se păstrează astăzi reprezintă forma originală a casei din 1811, mai puțin aripa adăugată de Caterina Ghica.

Muzeul Unirii este deschis pentru public cu ocazia aniversării centenarului Unirii Principatelor, la 23 ianuarie 1959. Expoziția deschisă atunci cuprindea o consistentă parte documentară completată de obiecte care au aparținut diferitelor personalități din perioada Unirii Principatelor.

În 1997, Muzeul este închis, clădirea intrând într-un amplu proces de restaurare care se va încheia în 2007.

 

Prima atestare

apare în planul orașului Iași al inginerului Bayardi

Reședința lui Cuza

A servit de reședință domnească între 1859 - 1865

Înființarea Muzeului Unirii

Muzeul Unirii va fi înființat în anul 1959

Construit, în stil neoclasic, în primii ani ai secolului al XIX-lea, edificiul constituie unul dintre monumentele simbol ale orașului. El apare în planul orașului Iași al inginerului Bayardi; din păcate, nu i se cunosc nici arhitectul și nici primul proprietar. Aceștia sunt cunoscuți, începând cu anul 1827; ei au fost logofătul Ștefan Catargiu, hatmanul Constantinică Paladi și spătarul Mihalache Cantacuzino-Pașcanu.

Între 1859 și 1865, casa va fi închiriată de Ocârmuirea Moldovei, pentru a servi de reședință domnească lui Alexandru Ioan Cuza, până când acesta se va muta la București.

După această dată, proprietară devine Caterina Ghica. Moștenitorii acesteia vând casa Societății de Credit din Iași la 1 mai 1886. În perioada 1886 - 1937, Creditul Urban, care își avea sediul aici, va închiria casa la diferite instituții și chiar unor persoane particulare. În perioada primului război mondial, atâta timp cât Bucureștiul a fost ocupat și capitala s-a mutat la Iași, casa din Strada Lăpușneanu a devenit sediu al cartierului regal și reședința regelui Ferdinand de la 26 decembrie 1916 până la 23 aprilie 1919. Iată de ce, pe drept cuvânt, casa a binemeritat a fi Muzeul Unirii.

Primul care va propune înființarea la Iași a unui Muzeul al Unirii a fost Nicolae Iorga. Istoricul Ion Nistor, într-o scrisoare din decembrie 1918, îi scria marelui istoric: ”în chestiunea Muzeului Unirii, am vorbit cu mai mulți miniștri care par să intereseze această chestiune. Voi urmări chestia aceasta care mă pasionează.”

Arhitectul Gh. Balș, la 22 decembrie 1918, îi scrie și el lui Iorga: ”Preastimate Domnule Iorga, am vorbit cu toate persoanele care era vorba să facă parte din comitetul de inițiativă a Muzeului ieșean, și s-a fixat ziua de joi, ora 5 p.m., la Domnul Zotta, la Arhive, prima noastră întâlnire. Vă rog faceți mult să luați parte.”

Această dorință a lui Nicolae Iorga se va realiza abia în anul 1959, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea Principatelor.

Revenind la proprietarii casei, din 12 martie 1937 aceasta, prin Legea nr. 56/1937, intră în proprietatea statului pentru o datorie a Creditului Financiar Urban de 50 milioane lei. În baza jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 479 din 9 martie 1938, imobilul compus din 3 corpuri de clădire pe un teren în suprafață de 2476 mp, trecea în seama Ministerului Cultelor și Artelor care îl va ceda spre folosință Comisiei Monumentelor Istorie și Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Liga Culturală va prelua imobilul pentru o perioadă de 10 ani ”spre a-l întrebuința pentru Muzeul Național, Bibliotecă, Librărie și orice altă întrebuințare de propagandă culturală”. Ea va organiza în ”catul de jos” o librărie și o tipografie, iar Comisia Monumentelor Istorice, un muzeu în rândul de sus, numit Muzeul Cuza Vodă. De reținut și faptul că în aripa stângă a casei își avea sediul și Straja Țării.

Liga Culturală împreună cu Muzeul Cuza Vodă își vor desfășura activitatea în această casă până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

În timpul războiului, Palatul Cuza Vodă a avut mult de suferit, fiind puternic bombardat. După război, printr-un decret regal din 11 noiembrie 1946 (semnat de Mihai I) în baza Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor istorice din 29 iulie 1919, Palatul Cuza Vodă, împreună cu dependințele lui și curtea înconjurătoare este clasat monument istoric.

Prin Decretul Consiliului de Miniștri din 1955, Palatul își capătă destinația sa firească, aceea de Muzeu al Unirii.

După acest moment, va urma restaurarea imobilului. Ceea ce se păstrează astăzi reprezintă forma originală a casei din 1811, mai puțin aripa adăugată de Caterina Ghica.

Muzeul Unirii este deschis pentru public cu ocazia aniversării centenarului Unirii Principatelor, la 23 ianuarie 1959. Expoziția deschisă atunci cuprindea o consistentă parte documentară completată de obiecte care au aparținut diferitelor personalități din perioada Unirii Principatelor.

În 1997, Muzeul este închis, clădirea intrând într-un amplu proces de restaurare care se va încheia în 2007.

 

Evenimente & Expoziții

Serată la Palat cu actrița Erica Moldovan și Essenza Quartet
Noaptea Muzeelor 2016 la Muzeul Unirii
Expoziția „Familia domnitorului Alexandru Ioan Cuza – documente civile”

Muzeu

Parteneri

Contact

Program

LUNI ȘI MARȚI: ÎNCHIS
MIERCURI - DUMINICĂ: 10.00-17.00

Contact

str. Alexandru Lăpușneanu 14
Iași 700057
telefon: 0232 314 614
email: muzeulunirii@gmail.com

Bilete

ADULȚI: 12 LEI
ELEVI & STUDENȚI: 6 LEI
GHIDAJ AUDIO LA CĂȘTI: 10 LEI

Created by potrace 1.10, written by Peter Selinger 2001-2011 Layer 1 Created by potrace 1.10, written by Peter Selinger 2001-2011 Layer 1